Patriotismul exemplar al lui Ioan C. Michail: Un simbol al românismului

Viața lui Ioan C. Mihail, un nume adesea uitat în istoria României, se întinde pe o perioadă marcată de transformări profunde, reflectând atât bogăția sa extraordinară, cât și spiritul său filantropic profund.

Fiul lui Constantin „Dini” Mihail, un mare patriot român care a absolvit Școala de Agricultură din Hohenheim în 1857, Ioan a moștenit nu doar o vastă avere, ci și o profundă înțelegere a importanței agriculturii și a respectului pentru țăranul român. Această moștenire se regăsește în acțiunile lui Ioan C.

Mihail de-a lungul vieții, începând cu construirea, în 1884, de către tatăl său, a unei școli unice în România la Bârza - Valea Stanciului, județul Dolj, cu inscripția pe fronton: „Luminati-vě ca să prețuiți mai bine plugul și munca câmpului!”, și continuând cu deciziile sale cruciale legate de reforma agrară din 1921 și, ulterior, cu testamentul său extraordinar. Palatul Mihail din Craiova, edificat între 1900 și 1907 de tatăl său, a fost martorul unor evenimente istorice importante. În timpul Primului Război Mondial, cu Muntenia și Oltenia ocupate de germani, Ioan C.

Mihail s-a refugiat la Iași. Ironia sorții a vrut ca comandatura germană să se instaleze chiar în Palatul Mihail, între noiembrie 1916 și noiembrie 1918.

Specialiștii în artă și arhitectură au remarcat asemănările izbitoare între Palatul Mihail și „Château Cheverny” de pe Valea Loirei, un detaliu care subliniază rafinamentul și gustul arhitectural al familiei Mihail. Această clădire, simbol al bogăției și influenței familiei, a fost și un centru al vieții sociale și politice din Craiova, găzduind numeroase evenimente oficiale și private. Ioan C.

Mihail, care a moștenit și averea fratelui său mai mare, Nicolae, a fost un om complex. Deși a ajuns la maturitate fără să se căsătorească, a manifestat un angajament neclintit față de progresul României.

Susținerea sa pentru reforma agrară, chiar dacă a atras critici din partea altor proprietari, demonstrează o perspectivă socială avansată, orientată spre sprijinirea țăranilor. Această grijă pentru țărani nu era doar o simplă preferință, ci o valoare profund înrădăcinată în istoria familiei sale, reflectată în ctitoria bisericii de la Bistreț, județul Dolj, între 1826 și 1832, și pictura sa exterioară, ce celebra munca și portul tradițional al țăranilor români, realizată de străbunicul și bunicul său, Mihail Costandin și Nicolae (Nicolache) Mihail. În 1929, în timpul Marii Crize, Ioan C.

Mihail, devenit cel mai bogat român, a demonstrat un patriotism exemplar. A garantat, cu propria sa avere impresionantă, un împrumut extern crucial pentru România, o acțiune fără precedent în istoria țării.

Planurile sale filantropice ambițioase, printre care și finanțarea unui cartier de locuințe pentru clasa de mijloc din Craiova (proiect rămas nematerializat), subliniază viziunea sa socială modernă. Testamentul său, datat 14 februarie 1933, a fost un act de generozitate fără precedent. Ioan C.

Mihail a lăsat întreaga sa avere statului român, solicitând înființarea Fundației Culturale Ion C. Mihail, cu un consiliu de administrație format din înalți demnitari ai statului, cu scopul explicit de a finanța educația, agricultura și asistența socială.

Testamentul său conținea prevederi detaliate pentru înființarea unei Academii Agricole, premiile Academiei Române, crearea de fonduri pentru ajutorarea săracilor și bolnavilor din diverse localități, și chiar construcția unui Institut de Maternitate la standarde pariziene. Moștenirea sa impresionantă, estimată la patru până la șase miliarde de lei în 1936, a fost destinată îmbunătățirii vieții românilor. Din nefericire, testamentul său nu a fost respectat pe deplin, Fundația funcționând doar până în 1948, când a fost desființată.

Deși averea lui Ioan C. Mihail a trecut în proprietatea statului încă din 1936, dispariția numelui său din memoria publică este o dovadă a uitării în care a căzut o figură emblematică a patriotismului românesc.

Abia în anii 2000 au început lucrări de restaurare a Palatului Mihail, dar acesta este abia un prim pas către rememorarea contribuției excepționale a lui Ioan C. Mihail la istoria României.

Faptul că, în 2024, niciun candidat la alegerile prezidențiale, cu excepția unui singur candidat independent, Dr.Ing. Călin Georgescu, nu l-a menționat pe Ioan C.

Mihail subliniază, cu tristețe, lipsa de apreciere a politicienilor români față de adevăratele figuri ale patriotismului românesc. Rămâne de văzut dacă în 2025, la 150 de ani de la nașterea sa, memoria lui Ioan C.

Mihail va fi cinstită așa cum se cuvine. .